„Erezia” Nr. 1 – Angelologia

Ce este angelologia şi cu ce se mănâncă? Păăăăăăăi…chestia asta doctrinară se ocupă cu studiul îngerilor. Cine-s, cum îs, unde sunt, ce fac? Păreri şi păreri, mituri, legende, tradiţii, cărţi şi cărțoaie, dar din toate ciudăţeniile astea putem afla adevărul despre ei doar în lumina Scripturii.

Dacă ne uităm cu atenţie la picturile de pe pereţii Bisericii observăm copilaşi cu păr vâlvoi care stau pe nişte norişori sau îngeri războinici înarmaţi cu sabii şi platoşe (în special îngerul Mihail) . Sunt desenaţi într-un mod cu totul aparte: feţele şi trupul lor sunt pictate în aşa fel încât nu putem spune despre ei că sunt de sex masculin sau feminin.

Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu; Ezra vorbeşte despre ei ca fiind o oaste: „Tu Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor” iar Pavel descrie aceste fiinţe având puteri supraumane, autoritate şi grade ierarhice: „fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii , fie stăpâniri”

Fiind creaţi liberi o parte din îngeri au păcătuit împreună cu Lucifer şi astfel au devenit draci.

Interzis devoratorilor de muzică

Interzis de asemenea cardiacilor, ascultătorilor cu timpane sensibile pe cale de a exploda, ‘hillsonghiştilor’, ‘rapperilor’ şi nu în ultimul rând secţiilor de muzică şi artă.

Trandafiru’ cântă durerând…

Început promiţător, aranjament de “clasă”, piesă de aur, instrumental fain, hoangă lălăindâ.
Hai că poţi tati, dă-i bătaie, lasă-i să te bârfească că asta știu ei face. Vezi că se poate, ai reușit !

Acum 3-4 luni un prieten m-a pus să ascult piesa asta şi am găsit-o interesantă. Recunosc că am „zâmbit” ceva mai mult, în timp ce o ascultam, dar iată că este o piesă unică în felul ei; mai colorată din punct de vedere vocal.

Unii joacă cum li se cântă, alţii cântă de râsu-plânsu („originalitatea” românului se vede şi în domeniul muzical - ştiţi la ce mă refer ! - ce bine că nu-s cardiac), unii se vaită la cântări de bucurie şi invers.
Ei, iată un artist care a `înţeles` versetul din Romani 12:15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.
Îla micuţu`Minune cu inimă de balaur şi Guţă Maimuţă au de ce să fie invidioşi acum pe Trandafir.

Gooooogâlind tot n-am aflat cine-i artistul acestei cântări. Eu l-am botezat Trandafir. Poate mă ajută cineva!

Ești un „formator de opinie”, dă-i bătaie !

“Schimbarea la faţă”

Bine te-am regăsit cititorule, nu te speria, eu sunt: Micul Teolog, mă recunoşti?

Iată că am făcut şi pasul acesta. Recunosc, îs o persoană mai dinamică şi nu-mi place monotonia, aşa că m-am săturat şi de acel theme verzui, albastrel, alb. Nu-s multe de zis, am să las  headerul şi noul design al sitului să spună totul. Îmi place culoarea. Un theme special pentru monitoare pătrăţoase. Mă întreb când am să-l schimb din nou :))

Înainte

După

Când renaşti din Trandafir

P*

trandafirii muribunzi, misterele-ntunecate,
Labirintul structurat pe zeci de petale legănate,
Legenda roşie în scut de teologie coborând
Hades-ului trandafirul negru trimițând.
Biruit de o petală în dulcea-nvăpăiere,
`Blazonul` iubirii renaşte, adună,

Un bouquet de inimi ascunzând:

Dragoste şi ură

O fabulă echilibrată pentru neuronii tăi istoviţi

pentru domniile sale: colegii mei,

Mιccυς Teοloguς & Erυdiτuς Gigαnτicυl

Gigαnτicυς : Din αgοrα, ori încotro Teοloguς?

Teοloguς: Din αgοrα, Gigαnτicυς, de la Sfatul Sapienţilor.

Gigαnτicυς: Tu la Sfat? Nu cumva socoteşti că ai ajuns unul dintre spudaxiţi şi maeştrii epitafi şi mulţumit de tine însuţi năzuieşti să fii precum Logosul cel Mare? Eşti atât de tinerel şi încă te pregăteşti să devii un Grafon ca noi?

Teοloguς: Dacă şi tu Gigαnτicυς îmi îngădui şi mă sfătuieşti să devin unul dintre ei, mă voi strădui s-o fac cât mai bine. Dacă nu, nu… Destui sunt cei din cetate care mă muştruluiesc spre deosebire de străinii indigeni care mă blagoslovesc.

Gigαnτicυς: Mιccυs, Mιccυs Teοloguς, mă-nvrednicesc să fiu un strălucit vorbitor şi Grafon iar în ochii neamurilor devin simandicos. Dar tu ce vrei, să te asemeni cu menexenii sau patriarhii logosului ?

Teοloguς: E vrednică ţara de laudă şi mereu îți bați joc de novicii Retori, Giganticus. De aceea nu cred că o să-i fie uşor lui Academicus şi Ereticus mâine în faţa poporului !

Gigαnτicυς: Cine eşti tu micuţule să te lupţi cu lacedemonienii? Te crezi tu mai viteaz decât barbarul şi luptătorii de pe corăbiile Eurymedon? Cumplitul război de pe Gog şi Magog de abia a început, şi totuşi va ţine de la Câmpul Adânc până la Scaunul de Domnie.

Teοloguς: Nu vreau să fiu nepoliticos, dar mărite Giganticus, tu care vorbeşti de adevărata înrudire care duce, nu în vorbe, ci în fapte, la prietenia temeinică şi frăţească a tuturor Grafonilor şi Retorilor nu vrei să te ajutăm deloc?

Gigαnτicυς: Adevăr grăieşti tu Mιccυlε şi chiar dacă eşti un tinerel merită să vii cu noi, dar să nu mă pârăști în faţa Consiliului pentru că am să vă învăţ tainele biblios-ului.

Teοloguς: Nici o grijă, ne-am înţeles, numai să nu ne uiţi !

Interviu cu Micul Teolog îmbătrânit de zile !

Am stat 13 ani in puşcăriile Uniunii.

Continuu sub observaţia agenţilor securităţii „Laureaţii”, am suferit enorm, dar cu stoicism ironizând şicanele lor repetate dăinuiam.

După cum se observă, locuinţa mea e modestă iar hainele-mi sunt ponosite de fericire şi îndumnezeire. Dacă vă uitaţi cu atenţie în spatele meu sunt numeroasele mele manuscrise de teologie şi filozofie care fuseseră confiscate, studii şi materiale, printre care originalul proiect de teologicofilozoficus „Scrisorile lui Ire ”.

Către sfârşitul vieţii, atunci când plângăcioşii stau lângă a mea barcă îi încredinţez feciorului meu lucrarea care am lăsat-o neterminată „Arta vindecării Babilonului” structurată schematic pe 99 de capitole:

P.S Îmi cer scuze pentru reporterofonul care mă sâcâie şi bâzâie :).

Cele mai grozave 7 păcate

A păcătui înseamnă: a-ţi semna automat sentinţa la moarte ! (Romani 6:23)

Deseori dialogurile pe această temă dintre evanghelici şi membrii bisericilor tradiţionale sunt seci teologii ale degetelor îndreptate reciproc. Dezintoxicarea vine în momentul în care îţi recunoşti falimentul.

Păcatul e păcat, nimic scuzabil. Poziţia Micului Teolog este: odată ce ai ajuns să cunoşti Adevărul întrupat  nu mai există iertare de păcate înfăptuite voit. Isus a murit pentru ele o dată pentru totdeauna, astfel nu mai există o a doua jertfă ! (ceva cu iz nou pentru minţi fumegânde Evrei 10:26).

A arăta cu degetul lenevit, invidios, mândru, către o privire nefamiliară înţepată de ideea avortului, dependenţei de droguri, adulterului, uciderii este plictisul veninului propriu.

Imaginile de mai sus (toate îmi vin a crede,în afara celei mutante) pot fi metamorfozate de prima.

În urmă cu 700 de ani s-a făcut un top al celor mai grave păcate:

1.Mândria

2.Invidia

3.Lăcomia pântecului

4.Desfrânarea

5.Mânia

6.Iubirea de bani

7.Lenea

iată de ce sunt catolic (dar fără noul update)

aş dori ! dar ştiu că nu  se poate ca  imunitatea să reflecte toate laturile existenţei mele !

Ubuntu vs Windows

Numărătoarea inversă a şi început…

o

Iată că geamul este spart încă o dată de pietricica
copiilor neastâmpărați din cartierul Ubuntu.

Te-ai obișnuit //: BooTând, aşteptând “ziua de apoi” :// x 13864512

cu Jamurile XP sau Vista ?

Obloacele tale vechi se deschid aşa ? (click aici)

De ce îmi plac înmormântările mai mult decât nunţile ?

De ce v-am întrebat „de ce credeți că…” înainte ca să public postul?  Sincer ! pentru că m-am aşteptat să fiu criticat, dar iată că deocamdată s-a întâmplat exact contrariul. Privitor la comment-urile voastre mă bucur că nu-s singurul obiect neidentificat căruia îi place comuniunea sobră mai mult decât cea jucăuşă. Sau nu? Nu-s bacovian (să nu mă înțelegeți greşit)!!! El e un parazit care a infectat ideea mortuară sicri-ind poezii groteşti pentru iubita lui machiată-n alb negru. Iată: „Sunt câțiva morți în oraș, iubito /        Şi-ncet, cadavrele se descompun.”.

Cum spunea şi Columbofilul, Eclesiastul e poetul meu preferat. Ştiţi de ce ? Pentru că-şi hrănea sufletul la slujbele de înmormântare & parastase.

Nu-mi plac posturile lungi dar citatul acesta musai să-l public:

“Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este întristarea decât râsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună” (eclesiastul 7-2,3)

Incinerare, înghețare, cimitire vesele, înmormântări ecologice cu scopul hrănirii plantelor ș.a.m.d… sau poţi ajunge chiar Wallpaper într-un parc-cimitir din Australia – sunt doar câteva metode de „veşnicie plăcută”. Nu ştiu cum se face dar totdeauna pământul ne cere praful înapoi şi îl cer cu ardoare.

Am avut ocazia să cânt la căpătâiul câtorva „Men in Black” şi vă mărturisesc acelaşi lucru ca şi Eclesiastul.

Acolo ai ocazia să-ţi pui întrebarea!

Cine se bucură cel mai mult la nunţi şi înmormântări ? R: Beţivii, câinii maidanezi, profanatorul şi hoţul miresei…. Aaa daaa, am uitat: şi „popa” .

Să trecem la nunţi. Nunţile sunt evenimente speciale în care dl. Pişto îi prieten cu Badea Vasâle pentru câteva ceasuri, ciocnind destule pahare de venin în cinstea miresei îmbrăcate mai prost ca şi individul din „barcă”. Muzica „bună” cu ritm de lemn nu are cum să lipsească – ea face parte din procesul de digerare …

Iată-l şi pe ginerică ! Îl recunoşti? desigur, e cel cu adidaşii noi care tocmai a primit cea mai mică cătuşă din lume…(inelul).

Am văzut o nuntă cumsecade dar nu mai ştiu unde …

Nota 10 cu * Domniei sale Alexandru Macedon care a scos mâinile din sicriu pentru a demonstra lumii că nu a luat nimic cu el.

O ! de nu ar fi nici una nici alta…

Mi-am găsit B-LOGO-ul !

După o lungă perioadă de căutări, aşteptări şi editări am reuşit să-mi creez logo-ul perfect. După ce m-am duelat cu giganţii editori am ajuns la concluzia că cel mai estetic şi caracteristic LOGO este cel simplu :).

Ceea ce am creat nu e doar o oglindire transfigurată a unei imagini caracterizatoare ci este LOGOS-ul meu care a luat formă de litere şi simbol.

După ce tânjește Micutzul Teolog (şi ce simbolizează acest LOGO ):

M - Mintea mea s-o supun înţelepciunii şi priceperii în descoperirea ştiinţei.

I - Iubindu-i pe toţi, să-i strâng în braţe sufocându-i în dragoste şi prietenie.

C - Credinţa e singurul lucru care dă valoare trăirii mele .

U - Uitarea e ceva ce mă caracterizează :)).

L - Lumină vreau să fiu în întunericul comod şi hover cu toţi licuricii credincioşi, indiferent de foaita lor.

T - Teologia e parte a vieţii mele ( doar filozofia, fotbalul ș.a.m.d. mi-s hobby-uri).

E - Efemer şi peregrin doresc să fiu aici dar etern şi veşnic fericit acolo.

O - Oamenii sunt singurii pentru care merită să rămân pe planeta asta albăstruie.

L - Limba şi buzele mele vreau să fie atinse cu jeratic de pe altarul sfinţeniei Tale.

O - Ochii mei să fie lumina trupului meu.

G - Glasul meu să strige, să murmure, scriind să răguşesc.

Predestinare: un “.” de vedere

Domniei Sale Reformatorul,

Nu neapărat pentru că nu am ştiut acest lucru înainte dar acum am găsit cu cale să trag „confuzia” live a ideii de PREDESTINARE. Cu această ocazie domnule Reformator vă informez că nu sunt de acord cu dumneavoastră în privinţa predestinării!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu unul consider cuvântul „predestinare” NON-SENS şi votez astfel pentru pomul cunoştinţei binelui şi al răului. Liber-arbitru. Aş înlocuii cu drag „predestinarea” cu: pre-cunoaşterea.

“Romani 8:30 Şi pre carii au rânduit mai nainte, pre acestea au şi îndirepat, şi pre carii au îndireptat, pre aceştea au şi mărit” (Dumnezeiasca Scriptură 1688 – tipărita în timpul lui Şerban Vodă Cantacuzino).

Unii oameni sunt ferm convinşi că vor ajunge în locuri de verdeaţă, îmburdaţi în Rai de Dumnezeu, de Liderii Bisericii şi umblând pe străzi de aur cred că pot face orice, iar dacă cumva s-a întâmplat să păcătuiască: Domnu-i un tăticuţ ascultător,orb, milos, iertător, prietenos gata să se caţere încă odată pe crucea Golgotei special pentru ei.

iată un text la care merită să medităm…

Evrei 10:26 „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate”

Origen: „Predestinarea este a aceluia care există”
Augustin: „Ce este oare predestinarea decât destinul fiecăruia”
Thoma de Aquino „Predestinarea este o parte a Providenței divine”

De ce nu sunt pentru Predestinare?

În primul rând ştim că Dumnezeu este omniprezent, omniscient, omnipotent în timp şi spaţiu. Tragem deci concluzia şi afirmăm 2 paradoxuri : Dumnezeu trăieşte deja cu noi în Rai, Dumnezeu ne-a cunoscut înainte să fi existat !

În al doilea rând: NU cred că Dumnezeu a creat pe cineva pentru Iad; loc pregătit diavolului şi îngerilor lui. Spun asta pe baza textului din: “Matei 25:41 … Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!”

Deşi Calvin e unul dintre teologii mei preferaţi NU consider că are dreptate în privinţa: mântuirii prin predestinare (Dumnezeu i-a ales pe unii pentru Rai iar pe alţii pentru focul veşnic şi viermele neastâmpărat din Hades, Iad - Fals)
Totul este „predestinat” (pregătit) unui scop anume. Omul este singurul care are chemarea specială de a alege ce vrea să facă cu viaţa lui. (Efeseni 2:10-Răspuns Preasfinţiei sale Ioan Damaschin aici)

Cât de sigur(ă) eşti pe destinul tău?

TU:Ai siguranţa mântuirii? Alege ce vrei să faci cu viaţa ta ! Eşti singurul responsabil de deciziile tale şi chiar de destinul tău.
EL: Are siguranța mântuirii tale ! Alege ce vrea să facă cu viața ta! E singurul responsabil de destinul tău.

Predestinarea este preștiința lui Dumnezeu şi pregătirea binefacerilor Lui prin care în mod sigur salvează pe cei aleşi.